POVESTEA VÂRSTELOR VERONICHEZE: 8 ANI, 2013 („VÂRSTA INFINITULUI”) / partea 1: sindromul copilăriei fericite

Cap. 4 din volumul IDENTITATE: VERA SIMONE – OPERE (5-18 ANI)
Cartea vârstei de 8 ani: „8 – VÂRSTA INFINITULUI”. 

Sunt o fetiță destul de mare cu un sindrom destul de mic. 

În locul sindromului care slăbește și se decolorează, se observă acum, fin și inocent, jocul armonizării ființei la nemărginirea posibilităților vieții.

Cabinetul de terapie este pus on hold pentru o vreme și în locul lui intră activ în scenă personajul „Tataia”, Prințul, Pescărușul, „cel de același geniu cu ea”, sufletul pereche împreună cu care zborul, jocul și creativitatea aveau să nu-și mai cunoască limitele.

Pescărușul Petre scrie în Prefața numită „Sindromul copilăriei fericite”:

A patra carte, pe care Veronica o definește original “8, Vârsta Infinitului” (un opt răsturnat), punctează încheierea unui prim ciclu de dezvoltare, primii ei opt ani de viață.

Conținutul acestui ”infinit” concret este o armă fără seamăn de puternică deoarece exprimă iubirea nemărginită care se topește în curajul expresiei ”veronicheze”, această calitate specială a inimii ei. 
Cărțile ei se detașează prin îmbinarea problemelor zilnice cu o înflăcărată luptă pentru învingerea greutăților inerente naturii ei și, de asemenea, printr-o permanentă evoluție pozitivă.

O caracteristică specială pe care o stăpânește cu ușurință încă de la primele jocuri este creativitatea. Dialogurile din cadrul poveștilor unei picături de apă m-au ținut cu sufletul la gură, luni de zile, minunându-mă de fiecare dată de imaginația şi ideile ei, de numele atât de speciale alese pentru personaje și de acuitatea modului în care erau surprinse relațiile dintre ele.

Cuvintele pline de simboluri trecute prin filtrul gândirii ei sunt adevărate aforisme demne de comparat cu iluștri gânditori ai lumii; în dialogurile noastre pe mail ele se regăsesc constant sub titlul “săgeata zilei” iar în carte există un capitol special, “Săgeţi veronicheze”. Sunt adevărate perle de inteligență ce ne vorbesc despre adevăratul sens al vieții; ele sunt un benefic dialog între generații. Veronica se joacă cu ideile celor mai mari scriitori ai lumii și enunţă perle despre care nici nu-ți vine să crezi că sunt spuse de un copil. Rezultatele ispitelor traiului modern “ne bagă în mormânt” cum plastic se exprimă Veronica în Cineva mă omoară (12 dec. 2013) și tot ea găsește soluția unei haine noi de înger.

Să știi ceea ce faci și să faci ceea ce știi este “conștienţă”, adică să-ți dai seama când ceva trebuie schimbat în procesul evoluției tale intelectuale. Această schimbare la Veronica este gândirea pozitivă și transformările ce își găsesc echilibrul în bucurie, în prețuirea momentelor trăite. Ideile Verei te fac să-ți analizezi viața la toate nivelurile: corp, minte și suflet, pentru a obține sănătate, fericire și o viață împlinită. Până la urmă, lectura acestei cărți ne învață lecția cea mai de preţ pe care ar trebui să o ştim și anume dragostea necondiționată față de ceilalți și chiar față de noi înșine. 

Sindromul “Veronica” este sindromul fascinant al unei copilării fericite.