Cuvânt înainte la „O 9 LIBERTATE A FULGILOR DE NEA”, 2014 (9 ani) / Silvia Șalgău-Aniței, terapeut

 

Mărturisesc că nu sunt foarte mulţi oameni capabili să surprindă atât de limpede şi cu aşa căldură sufletească esenţa Verei. O cunosc pe Silvia Șalgău-Aniţei, terapeut la Centrul de Terapie Holistică Timpurie Intensivă - Being MySelf din Piatra Neamț, doar din mediul virtual şi totuşi ne-am atins reciproc sufletele în mod real.

Mi se întâmplă uneori să uit anumite lucruri fundamentale ale poveștii noastre, să mă mai deconectez de la sursă din pricina multor detalii lumeşti şi trăiesc atunci timpi de o dureroasă absenţă din sens. Nu durează mult însă până când, ceva venind invariabil dinspre Vera, mă reaşează pe şinele (şi în sinele) celor mai înalte trăiri.

Mulţumim, Silvia, pentru ochii cu care ne vezi şi pentru motivaţia dăruită!
__________

A fost odată ca niciodată, într-un oraș, într-o țară, pe o planetă, o fetiță.
Acea fetiță era înconjurată de oameni buni și dragi. Avea doi părinți care o iubeau ca pe ochii din cap, avea bunici, avea prieteni. Trăia într-o lume minunată, plină de lucruri frumoase, jucării și cărți cu povești.

Ce o făcea pe fetiță deosebită de alți copii? – mă veți întreba.
Deosebit era felul în care ea vedea lumea din jurul ei. Ceea ce altor copii și oameni mari le era străin, fetiței noastre îi era cunoscut și apropiat. Ea știa să se joace cu razele de soare, știa să asculte îngeri care cântau în orchestră, iubea sirenele din valuri nesfârșite și oițele de pe pajiști, putea să descopere universul infinit și libertatea ce o aduc fulgii de nea.

Pe acea fetiță o chema Veronica. Vera…
Acum vreo doi ani, am descoperit personajul acesta miraculos, Veronica, absolut întâmplător. Pe atunci, căutam niște răspunsuri și nu bănuiam că le voi găsi la un copil, departe de mine. Faptul că, fără să caut cu tot dinadinsul, am găsit-o pe Vera, mi-a arătat că răspunsurile vin când și de unde nu te aștepți. Am început să sorb cuvintele și desenele ei cu ardoare, am început, încetul cu încetul, să o înțeleg, să o cunosc, să o admir.

Să vă spun despre Vera. Vera este un mare artist în miniatură. Ea pictează, desenează, scrie, compune. Este un “om renascentist” al modernității. Își trăiește numele, rusescul “vera – credinţă”, cu loialitate, aducând Divinitatea în creațiile ei. Ea reinventează poveștile copilăriei noastre cu o creativitate debordantă și împletește magia basmelor cu concretul nostru rutinier.

Această carte, după cum ea a ales să o numească, este o carte a libertății. Aici ea a dat pagina, a făcut schimbarea, și-a luat la revedere de la “sindromul ei destul de mic”.
Vera a fost în ultimii ani într-o călătorie a sufletului, pe care puțini dintre noi avem șansa să o experimentăm. Ceea ce a început acum câțiva ani pentru ea, cu personaje fantastice, din altă lume, acum a devenit o realitate pe care Vera o schimbă, o modelează și o redefineşte în fiecare vers sau în fiecare tușă de penel.

Un autor pe care îl iubesc, William Stillman, spune în scrierile sale: “Lumea are nevoie de autism”. Da, omenirea are nevoie de autism, de oameni care pot gândi și percepe lumea la un alt nivel – mai aproape de natură, de basm, de culoare, de lumini, de sunete. Vera face parte dintre cei care au muncit atât de mult cu ei înșiși, încât, fără a-și pierde esența, au reușit să se apropie de lume și să îi arate frumusețea și unicitatea sufletului lor.
Avem nevoie de oameni ca Vera, care surprind profunzimea, detaliile lucrurilor ce ne înconjoară.
Drumul ei sinuos a însemnat creștere și îmbogățire.

Planeta Asperger a devenit Planeta Vera, în care terapia nu se mai face în acel cadru clasic, de cabinet, ci pretutindeni. Terapeuții i-au devenit prieteni, iar părinții ei îi sunt cei care i-au îndrumat pașii spre țelul ei ultim: libertatea.
Fiecare carte a Verei arată trecerea timpului peste ea, precum și maturizarea ei impresionantă. Ea vorbește despre vindecare, despre înțelegerea oamenilor, despre modalități diferite de a gândi și a vedea lumea. Cu adevărat, cuvintele și imaginile ei sunt vindecătoare.

Filmul Frozen, care i-a servit ca sursă de inspirație, este interpretat într-o manieră unică și specifică Verei: eliberarea de limite și ziduri, iubirea necondiționată, dualitatea bine-rău existentă  în orice persoană, și nu în ultimul rând, familia ca bază de siguranță, sunt teme pe care le-a descoperit, le-a aprofundat și le-a presărat în arta ei.

Ca terapeut, am căutat mereu finalitatea. Procesul terapeutic cu un copil cu autism este de cele mai multe ori lung și dificil. La fiecare început, visam sfârșitul.
Vera, prin felul ei de a fi și dorința ei arzătoare de a fi liberă, mi-a arătat ce înseamnă finalitatea: să crești, să iubești, să fii curios, să fii tu însuți, să împărtășești. Ea mi-a dat, de la distanță, speranță și curaj. Îmi reafirm aici credința că Vera va aduce o schimbare în această lume. Deja a început…

Îți mulțumesc, Veronica, pentru darurile tale neprețuite!

Psiho-terapeut Silvia Șalgău-Aniţei.