POVESTEA VÂRSTELOR VERONICHEZE: 11 ANI, 2016 („VIAȚA ȘI AVENTURILE DE PE PLANETA SHATO”) / PARTEA 2: Legenda planetei SHATO

Capitolul 7 din „IDENTITATE: VERA SIMONE - OPERE (5-18 ani)” este cartea vârstei 11: „Viața și aventurile de pe Planeta SHATO”.

Prima carte pe care Vera o tehnoredactează absolut singurică, cu curaj și pricepere; după toți acești ani în care a stat lângă mine în timp ce lucram la cărțile ei, preia acum totul în mâinile proprii.

Capitole:

• LEGENDA PLANETEI SHATO
• POVESTIRI PENTRU COPII
• SPUNERI LA UN NOU ÎNCEPUT
• Plus artă veronicheză: picturi, desene, icoane, etc.
  

___________

Sublinierea pe care Vera o face mereu vârstelor prin arta și scrisul ei nu este niciodată întâmplătoare. Ea traduce experiențele concrete în limba planetei personale, ridicându-le în concept și așezându-le în basmul gândirii și simțirii înalte. Ceva profund caracteristic vârstei respective se găsește în fiecare capitol de carte. Pe de altă parte, tălmăcirea realității în scris, desen, pictură sau grafică de carte o ajută enorm la conștientizarea și managerierea sinelui. Ea își inventează continuu un proces magic de autocunoaștere și de traversare autentică a experiențelor vieții. În fiecare an, la fiecare vârstă... o nouă lume de simboluri se naște.

În 2016 am schimbat apartamentul iar pe cel nou Vera l-a numit „Shato”, cu accent intenționat eronat pe „a”. Denumirea este, bineînțeles, un derivat veronichez amuzant de la francezul „château”. Băieții (Tom-Toat și Prințul Tataia) au muncit enorm să-l aducă la o formă în care să putem locui. Evident că șantierul, dublat de eforturile, fervoarea și bucuria noastră, nu putea rămâne fără corespondent în magie și așa apare Legenda planetei SHATO.

Cartea are - evident - 11 capitole și este ilustrată tot de Vera, în imagini ce arată din nou acuratețea conceptuală a unei... beautiful mind.

Cap.1. Cum a luat naștere planeta Shato 

Niște oameni obișnuiți și-au propus să se mute într-un castel dar, negăsind ceva potrivit pentru ei, s-au gândit inițial să și-l construiască singuri. Personajul Fata are o idee mai îndrăzneață (o idee, de altfel, obsesivă și ambițioasă în opera Verei): să-și facă propria planetă, care să fie un Rai pe pământ. Cum să facă asta? Nici ea nu știa. Impasul se rezolvă când eroii își amintesc de relația lor specială cu îngerii păzitori. (Din nou, un element fundamental prezent și activ de-a lungul scrierilor veroniene).

Sunt acum opt prieteni, patru oameni și patru îngeri, care încep un „șantier cu praf și efort de realizare a Raiului”.

Va fi un vis împlinit și plin de minuni. De exemplu, Soarele coboară de fiecare dată când cineva se neliniștește, astfel încât acea persoană să intre în el și razele să-l apere de rele până când se liniștește („procesul de liniștire durează de regulă mai puțin de un minut”). 

Cap.2. Prima zi la castel

Eroii își fac locuri de joacă pentru copii și părinți, apoi dau denumiri camerelor: Una este Raiul, plin cu icoane și „poze cu mămici” („iubirea mamei fiind o iubire maximă, eternă”). Alte camere: Narnia, Altarul de biserică, Camera de Momente.
Îngeri și oameni trăiesc împreună în acest castel. 

Cap. 3. Încoronarea

Rangul princiar este dobândit în urma unei ceremonii pe care o pregătesc chiar îngerii. În cadrul festivității, aceștia așează coroanele pe capetele personajelor și rostesc formule potrivite fiecărei încununări. Cei patru își primesc titlurile, rosturile și rolurile, în funcție de identitățile lor. 

Cap.4. Prima vacanță de vară

După ce se joacă o vreme lângă noua lor casă, personajele-copii, Prințesa Fata și Prințul Tataia, se gândesc să plece undeva mai departe. Plimbându-se fără țintă, îl întâlnesc pe Vrajin, un băiețel care plânge după mama lui. Fac cunoștință și află că băiatul venise de pe planeta Pământ și se afla aici pentru că mama îi făcuse o vrajă „ca să scape de el”.

Vrajin este adus pe planeta Shato, i se povestește cum s-a creat acest loc și face aici cunoștință cu îngerii despre care inițial el crede că sunt pure născociri. Băiatul este refractar și dificil, purtând în el rana unei respingeri și-a unei neînțelegeri generaționale. 
Seara, înainte de culcare, el scrie mamei lui o scrisoare pe care o va găsi regina Moam. Scrisul îi este aproape indescifrabil, semn al unor tulburări interioare mari. Chiar dacă în mod regulat Vrajin face „năzbâtii stupide”, cei din familia Iubiroiu îl găzduiesc două săptămâni de vacanță, după care se hotărăsc să-i caute mama. 

Cap.5. Aventurile de la țară

Toată lumea de pe planeta Shato pleacă la țară, eroii principali (și princiari), îngerii și Vrajin. Casa e împărțită prietenește: îngerii vor locui la mansardă, copiii își împart dormitoarele, părinții iau ce rămâne: sufrageria. Grădina cu foișor este observată și descrisă în detalii frumoase de către autoarea care scrie mereu pe verticală, cu ochii îndreptați în sus.

Atmosfera este relaxată, de bucurie și libertate, iar jocurile sunt inteligente (labirinturi, rebusuri, etc). Vrajin însă, are sentimente contradictorii: îi place mult aici cu familia Iubiroiu, dar îi este și foarte dor de mama lui. Impresionați, copiii Fata și Tataia se hotărăsc să plece pe pământ în căutarea mamei iar părinții îi urmează bucuroși în aventură, nu înainte de a-l mai întreba câte ceva pe Vrajin: ce fel de vrăji face mama, ce ingrediente folosește, care le sunt credințele și în ce fel se plasează familia lui Vrajin față de magie. Îngerii nu-i pot ajuta pe cei care nu cred în ei, astfel încât Vrajin nu poate pleca în călătoria inter-planetară. Tataia însă realizează o poartă shato-pământ, vizibilă „numai de cei care au nevoie urgentă și își doresc în mod special să ajungă pe cealaltă planetă”.

Cap.6. Mama lui Vrajin

Ajunși pe pământ, Vrajin îi conduce pe noii lui prieteni la casa lui. Preocupată cu vrăjile, mama e intrigată de apariția băiatului ei. Vrajin însă o abordează copilăros și iubitor: „Mami, mami! Sunt eu, Vrajin-ul tău!”

Fac cunoștință, iar Neguța – căci așa o cheamă pe vrăjitoarea cu rochia „de un roșu aprins ca sângele” și cu părul foarte negru în care strălucea o șuviță verde ca un șarpe – este adusă și ea pe planeta Shato, unde se decide că va locui în aceeași camera cu Vrajin. Intenția familiei Iubiroiu este de a găsi o soluție pentru transformarea musafirilor în niște oameni mult mai buni. 

Cap. 7. Înapoi acasă

„Stropul de sânge vrăjitoresc” al musafirilor nu îi sperie pe castelanii planetei de Rai. „Lasă, că îi facem noi să fie oameni mai buni” șoptesc Fata și Tataia.
Proiectul însă nu e ușor, căci Vrajin și Neguța complotează în ciuda bunăvoinței gazdelor și încearcă să-i trimită undeva departe, pe „Luna Pământului”. Din motive încă nelămurite, vraja nu funcționează însă cei doi continua să se „distreze” cu idei și demersuri vrăjitorești, de exemplu să-i închidă pe veci într-o închisoare.

Vrajin începe să-și simtă lucrând conștiința și răspunde tot mai reținut la propunerile mamei de a prelungi în veșnicie vraja cea rea. „Totuși m-am împrietenit cu ei și vreau să pot să mă mai joc cu ei! Voiam doar să le fac o glumă ca să se distreze acum, sau mâine dar după aceea să poată fi liberi!”
Neguța este uimită de personalitatea fiului ei care susține ideea de prietenie și de ieșire din singurătatea vrăjitorească.
Între timp, Moam caută o cale de a scăpa din închisoare și, în acest sens, caută sprijin la îngeri, care sunt de acord să compună și să cânte „o melodie care poartă noroc” în timp ce eroii vor pune în aplicare Marea Evadare. 

Cap.8. Muzica îngerilor și Marea Evadare (din Marea Glumă)

Îngerii pregătesc muzica norocoasă, cea care îi va susține pe eroi să evadeze din Gluma vrăjitorilor. Se adună în muzica lor și alți îngeri, ca susținere cerească, în timp ce Neguța și Vrajin construiesc închisoarea. Binele (construcția cântecului salvator) și Răul (construcția închisorii) merg în paralel. La final, ultimul retuș al carcerei coincide cu ultimul cuvânt din cântec, ceea ce face ca închisoarea să dispară as if by magic.

Cap.9. Faimoasa Anutza-Dorutza

Confruntarea face să fie clar eroilor noștri că nu poate fi vorba totuși de o prietenie „de-adevăratelea”, atâta timp cât „prietenii” sunt capabili de asemenea „glume”. Din nou, ei cer ajutorul îngerilor pentru o idee despre cum s-ar putea „îmbunătăți” Neguța și Vrajin. Dar „o treabă atât de serioasă ca îmbunătățirea unei persoane” nu se face doar cu ajutorul îngerilor, mai ales atunci când persoanele respective „nu simt nicio picătură din prezența lor”. Și din nou, castelanii pleacă în căutarea soluțiilor.

Așa se face că apare un nou personaj, pisica vorbitoare Anutza-Dorutza.
- Ne ajuți? Trebuie să organizăm o petrecere de îmbunătățire pentru doi oameni. Noi voiam să ne împrietenim cu ei, dar ne-au făcut o glumă proastă azi-dimineață!
- Desigur că pot să vă ajut! Oamenii mereu îmi cer ajutorul la evenimente!
Pisica ajunge și ea pe planeta Shato.

Cap.10. Pregătirile unei petreceri frumoase

Are loc o ședință între colocatarii Raiului de la castel. Fiind un suflețel bun și având fapte bune de sprijin și ajutor acordate oamenilor, Pisicuța vedea și ea îngerii și comunica foarte ușor cu ei. Neguța și Vrajin se interesează asupra evenimentului care, în mod evident, se pregătea la Shato. Ei își dau seama că este un secret la mijloc și pleacă la locul de joacă de lângă castel. 

Cap.11. Petrecerea de Îmbunătățire

Cei patru eroi de la Shato se duc la locul de joacă și îi cheamă pe Neguța și Vrajin la petrecerea pusă la cale de către oameni, îngeri și pisicuță. Anutza-Dorutza explică tuturor ce se întâmplă exact la eveniment. Neguța și Vrajin sunt transformați din pământeni în shatonieni. Ca prin farmec, șuvița ca un șarpe a Neguței a dispărut, fiind înlocuită de o înșiruire de inimi iar Vrajin începe să vadă îngeri și să iubească pisicile (pe care le detestase până atunci).
-  Dar tot nu înțeleg, de ce ați făcut această petrecere? Întrebă Neguța nedumerită.
-  Petrecerea voastră de îmbunătățire, glăsuiră toți în cor. Astăzi ați devenit niște oameni mult mai buni la suflet, credeți în îngerii noștri și acum merităm din plin să fim prieteni!

După obcieiul lui vechi, înainte de culcare, Vrajin a scris din nou un text de-al lui:

„Dedicat prietenilor mei, Fata și Tataia, părinților lor, îngerilor și pisicii vorbitoare: Vreau să vă spun ce frumos e să fii bun.

Vrajinul vostru.”

Și, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în scrierile Verei, precum și în trăirile ei reale: orice sfârșit reprezintă un nou început al vieții ca în Raiul pe Pământ.
___________
Iată cum, într-o epocă în care e modern și mult prea firesc să ai prieteni care te ironizează și îți fac câte un „roast” just for fun… îngerii au altă părere. Îl iubești pe cel afectat de „nevederea înaltului”, te aperi de reacțiile lui iraționale și răutăcioase și apoi… numai dacă ai această abilitate destul de rară, găsești un mod de a-l ajuta să vindece toxicitatea și să devină mai bun. Adică să revină la bunătatea inițială, cea cu care a fost creat de Dumnezeu.
___________