POVESTEA VÂRSTELOR VERONICHEZE: 12 ANI, 2017 („ÎNGERII DIN SUFLETUL COPIILOR”) / PARTEA 2: Povestiri reale și imaginare
„Îngerii din sufletul copiilor”
Cartea se găsește în volumul „Identitate: Vera Simone – OPERE (5-18)”, cap.8.
____________
12 = „vârsta îngerilor”.
Sunt poveștile magice ale unui început
de adolescență plin de căutări și eforturi de configurare a
personalității, susținute de credință și mai ales de iubirea pentru îngeri.
____________
Titluri în volum: Îngerii din sufletul copiilor, Primul
înger (legendă), Un înger de companie, Paralelism, Biblioteca de magie, Cea mai
mare dorință a copiilor, Secretele fetiței mele interioare, Importanța familiei
de suflete, Raiul pe pământ într-o simplă casă, Pisica zburătoare – un dar
„îngeresc”, Îngerași și Somnarine și posterul „Bine ați venit pe Planeta
VeraSimo!”.
Vă prezint puțin prima poveste, cea care dă și titlul cărții: Îngerii din sufletul copiilor.
Doi copii „cât se poate de obișnuiți”, Maria și Marian, au o relație de prietenie care crește în timp – petrec împreună vacanțe și se înțeleg foarte bine până când, în clasa a șasea, se ceartă. Un alt cuplu de prieteni, Alex și Alexia, se ceartă și ei și cele două cupluri ajung, din cauza supărării, să facă schimb de „parteneri”. În pragul vacanței de vară, după ce toți cei patru eroi (care testau, involuntar, maturitatea în relații)„împărtășesc” premiul I la școală, își pun problema să revină la compatibilitățile inițiale, care aveau, de altfel, și o conotație providențială, prin potrivirile de nume. Vă întrebați care este punctul culminant al acestor întâmplări? scrie Vera. Urmează în curând.
Pe drum spre casă, eroii găsesc un bilet căzut pe jos pe care scria:
ORICE
RĂSCRUCE ESTE UN DRUM SPRE A FI ÎNȚELEPT CA UN.
Ultimul cuvânt lipsea iar copiii încercară să-l găsească. Pornesc
discuția.
Bătrân... porumbel... om... copac... fiecare își argumenetază presupunerile când, deodată, Maria observă un nor în formă de înger și toți sunt unanim de acord că este un semn pentru ei. Au revelația că cearta (sau „nevoia
de despărțire”) fusese întocmai o răscruce a vieții lor iar cuvântul lipsă era... „ÎNGER”!
Apoi, încă un semn li se arată: un copil necunoscut desenase cu creta pe asfalt norul
respectiv și tocmai atunci, în prezența celor patru, scria pe el: SUFLETUL MEU.
Copiii analizează
situația și își dau seama că, de fapt, toți copiii din lume au suflete de
înger!
„Alex așa crede. Alexia așa crede. Marian așa crede. Maria așa
crede. Eu, ca autor, așa cred.”
Comments
Post a Comment