Povestea vârstelor V: 15 ani, 2020 („Hogwarts Heaven”) / Partea 2: Poems & Songs / Final de gimnaziu și început de liceu / Pandemie Covid

pandemia iubirii

 

La școală Vera se simte tot mai stingheră și obosită. Lucrurile merg într-o virtute greoaie a inerției care nu însuflețește cu nimic prea-plinul ei mental și creativ. Voluntariatul pe care îl fac de câțiva ani la biblioteca școlii și relația mea foarte bună cu Elena, bibliotecara, mai sprijină puțin din fragilitatea afectivă la care a ajuns Vera prin ținerea în frâu a multului ei interior. La finalul fiecărei zile ne vedem la bibliotecă unde întâlnesc iar și iar pe chipul ei o tristețe și o osteneală profundă. S-au adunat ani de singurătate, dezorientare și stânjeneală printre copii pentru care inocența exagerată a Verei este... boala aceea a ei. Nu are cu cine vorbi, colegii nici n-o mai observă, profesorii nu privesc și nu valorifică particularitățile ei distincte. Desigur, cu motivele de rigoare, însă eu vorbesc despre Vera aici - care nu mai este decât o fantomă pe culoarele școlii. 

Într-o zi, coborând pe scări, grăbită ca de obicei să plece mai repede din greul neînțeles, Vera alunecă și se prăbușește pe trepte. O găsesc palidă, învinețită pe alocuri, răscolită de trăiri, descurajată și înfrântă. It was the bottom of it. În aceeași zi, coincidență providențială, se declară pandemia de Covid și copiii încep să stea acasă. Urmează acea nebunie socială din care noi ne-am propus să extragem tot binele ascuns: ne-am adunat în „cercul nostru strâmt” și ne-am concentrat pe învățare atât cât a fost necesar pentru evaluarea națională, dar mai ales pe vindecări sufletești, pe ridicarea Verei din cazanul energetic și pe bucuria trăirii vieții personale.

Este perioada în care Vera se întreabă ce trăiri o așteaptă la liceu și își proiectează schimbarea. Chiar înainte de examene, aspirând la ceva diferit, la o lume și-un colectiv de oameni care să nu se mai teamă de ea ca de tifos (sau și mai actual, ca de covid), Vera mă roagă să punem punct aici sindromului Asperger. Diagnosticul acesta i-a adus o însingurare artificială. Vera își dă seama că ok, nu e o fată extrovertă, dar îi place și își acceptă cu multă bucurie trăsăturile și vrea ca acestea să nu mai fie percepute ca fiind o boală. E hotărâtă să-și construiască maturizarea în altă manieră și pune acum, prin decizie, un nou început al libertății. Mă roagă să nu mai amintim de condiția ei autistă, căci vrea să trăiască asumându-și întreaga identitate, nu pe bucățele. Acest pește pe uscat în societate, cum a numit-o cândva terapeuta ei, nădăjduiește acum că în lume există o oază de apă vie în care să înoate și ea. Cei de la liceu își vor face impresiile lor personale despre Vera, în măsura în care vor avea sau nu chemarea de a se apropia de ea. Noi vom permite vieții să-și urmeze cursul natural, fără a mai da explicații inutile care oricum n-au funcționat cu adevărat niciodată. 

Câtă dreptate are Vera! Provocarea a fost ca noi să învățăm asumarea de sine iar această minunată asumare de sine nu înseamnă să ne fluturăm diagnosticele pentru a ne feri de situații în care oamenii nu ne înțeleg. Personal, mă apropii de 50 de ani și încă lucrez la asta. Vera is my teacher! 

În fond, această minunată Vera a fost tot timpul în căutarea identității, doar că aceasta stătea înghesuită în spatele atâtor ani de sindrom, la fel cum Dumnezeu stă răbdător și ne așteaptă în spatele gândurilor, fricilor și mentalităților noastre construite din cioburi. 

Bine măcar că cioburile reflectă Lumina...

Interesting enough: la Limba Română, subiectul de examen a avut tema Zborului. Prima opțiune pentru liceu este și cea aprobată: Iulia Hașdeu, filologie, bilingv. And let the flight begin! (În Hogwarts Heaven, cartea vârstei 15, Luna Lovegood îi spune Verei: If you arrived here, it means you've finished an important phase in your life and you're ready to fly! iar Vera răspunde: Well, indeed, I finished middle school, so... that's actually really true!)

Un an și jumătate face cursurile online, din cauza pandemiei. Lucru care, de altfel, îi prinde foarte bine și o ajută să se adapteze mai ușor la noul colectiv. După ce încep cursurile offline, Vera se apropie, pentru o scurtă vreme, de un grup de fete cu care mai discută una-alta, chiar dacă nu se poate spune că leagă prietenii. Apoi se desprinde natural și din grupul respectiv, fără tensiuni sau regrete. Nu este încă timpul legăturilor profunde iar problema sentimentului că nu aparține unui grup nu mai există. O liniște interioară ia locul dramaticei existențe între vechii colegi de gimnaziu. 

Legăturile colegiale îi sunt suficiente iar mediul general și nivelul intelectual al liceului, precum și arhitectura și vibe-ul… toate îi plac și o încântă! Un nou basm sau mai bine spus, o nouă ocazie pentru Vera să-și construiască o realitate interioară din care să radieze seninul înalt al firii ei.

De multe ori mi-a spus: Oh, liceul nu se compară cu gimnaziul! Și-mi explică atât de frumos: Motivul însingurării este acum mult mai aproape de cine sunt cu adevărat, sunt mult mai fericită și mai senină înăuntrul meu!

_______________

Titluri în capitolul Poems & Songs, volumul Hogwarts Heaven:

Higher Now, Chosen One, The Day my Heart has Found the Truth, From Another Planet, Dreams, Festival of Love, Rebirthday Party, Home with Him.