POVESTEA VÂRSTELOR VERONICHEZE: 12 ANI, 2017 („ÎNGERII DIN SUFLETUL COPIILOR”) / Partea 1: Înlăuntrul inconștient și imaculat al lumii ei

 

Vera scrie în acest an câteva povești pe care le adună în cărticica numită
„Îngerii din sufletul copiilor”

Cartea se găsește în volumul „Identitate: Vera Simone – OPERE (5-18)”, cap.8.

____________

12 este vârsta îngerilor.

Pasiunile pentru prințesele Disney s-au consumat și au trecut pragul invizibil spre trecut. Pasiunea pentru Harry Potter nu intrase încă în scenă pentru a-i provoca „ocolul” prin povestea altora (despre care vom vorbi la vârsta aferentă și unde Vera avea să joace un rol temporar, deopotrivă malign și folositor).
Se formează acum un gol de eșantioane comportamentale, un vid de tipare venite dinafară, prin care Vera să cerceteze noul și să-și manifeste sinele. Dar... iată că acolo unde noul face o pauză, intră în scenă Eternul. Așa-zisul gol se umple imediat cu înlăuntrul inconștient și imaculat al lumii veronicheze și o patrie de îngeri devine pasiune conștientă și deplină.
Cum îl descrie chiar Vera, este anul unui vârf al purității, ultimul an în care inima este total neatinsă de ispita lumească și de căutările cele dinafară. Întreg acest an ea pictează cu efervescență îngeri în toate formele, în toate tehnicile, pe orice material găsește la îndemână. Și, de asemenea, scrie acum cartea „Îngerii din sufletul copiilor”.

În această perioadă realizează un poster enorm la intrarea în camera (universul, planeta) ei. Un afiș de bun venit adresat celor ce ar dori cumva să pășească pragul lumii descrise ca fiind o lume a îngerilor, a iubirii, a artei, a naturii, a copilăriei, a momentelor frumoase. Tot acest afiș reglementează comportamentul interior, sufletesc al celor care ajung la ea și formulează un foarte lucid și asumat statement spiritual:

Când ești aici să fii fericit, sufletul să îți fie de copil, să crezi în îngeri pentru ca aceștia să fie alături de tine de-a lungul vizitei aici sau chiar de-a lungul întregii tale vieți! E totul bine și dacă încalci regulile, deoarece există iertare!

Din punct de vedere relațional, este o vreme de mare derivă și de căutare activă a identității exterioare. Își dorește o prietenă. La școala gimnazială nu se pune problema să fi fost cineva de ajutor în acest plan. A fost un loc normal, cu o imunitate crescută la altitudinea sufletească a Verei, neinteresați (și speriați) de frecvențele ei înalte, grupați deja între ei și rejectând total energia stranie emanată de ea. Faptul că o lăsau în pace, ocolind-o cu grijă, era tot ce se putea întâmpla acolo pentru Vera. 
Nu reușea să se încadreze nicăieri iar prietenii noștri de familie aveau copii mult mai mici decât ea. Când ne întâlneam, singura însușire care se manifesta era aceea de a lăsa de la ea totul, de a face numai ce vor ceilalți, copiii mai micuți, mai libertini, mai îndrăzneți. În final, joaca cu ei o epuiza până la criză de plâns și se întorcea, cu înnoită intensitate, la lumea îngerilor ei liniștitori și compatibili.

Cineva ne-a făcut cunoștință cu o familie a cărei fată era de vârsta Verei și avea talente aparent asemănătoare cu ale ei. Profesorul care ne-a adus împreună spunea că tinerele sunt amândouă geniale și menite să aibă o relație de prietenie. Vera s-a entuziasmat cu stângăcie. Vroia să creadă că în sfârșit un nou basm se putea scrie iar ea avea să-și odihnească sufletul într-o potrivire miraculoasă. Ne-am vizitat de câteva ori, „prietenele” au făcut câteva proiecte împreună dar totul era ca pus cu mâna de către cineva străin, sau ca un spectacol jucat prost. Delicatețea Verei genera o vulnerabilitate prea mare iar fata respectivă, dezinvoltă, lumească și rodată deja cu viața relațională, abia își masca plictiseala alături de ea. Erau incompatibile. În tot acest răstimp, Vera a aflat că oamenii nu sunt nici duhuri cerești pogorâte necondiționat în basmul ei și nici personaje de cauciuc în genialele ei scenarii. Că aparențele pot foarte ușor să fie false, precum și părerile celor care îți propun sau îți impun lucruri. Că trebuie să analizezi atent aceste lucruri dar mai ales să ai încredere în ceea ce simți tu că ți se potrivește. Discernământul era lecția aici. Și, cu lecția învățată, Vera a plecat mai departe în căutările ei fremătătoare, adânci.

A învățat să cânte la chitară cu Ioana, o fată care a venit acasă pentru lecții timp de doi ani. A continuat să meargă câțiva ani la un Club unde era simpatizată și unde a urmat cu consecvență cursuri de pictură, ceramică, arhitectură, șah, fotografie și cam tot ce se putea... Ceea ce apare acum cu adevărat benefic în materie de ieșiri în lume și de angrenat în relații, este cursul de teatru în limba engleză la Smart Education. În această companie, Vera a jucat în trei piese (activitate care se va întinde până în 2019). Încă de la început, Dumnezeu o ia în brațe și îi oferă o bucurie de neimaginat: primul rol în prima piesă, cea de anul acesta, a fost deee... ÎNGER! Da, susținerea divină n-a lipsit niciodată și nici conturul fascinant pe care fiecare vârstă a Verei l-a avut. 
Personalitatea acestui an nu s-a dezmințit. Piesa de teatru a fost un succes și un eveniment extraordinar de lucrător în dezmorțirea motorului social al Verei.

A doua piesă a fost improvizație iar în cea de-a treia a avut rolul Luna Lovegood din „Harry Potter” - care, din nou, avea să se suprapună în mod miraculos pasiunii ei. But all in good time...

That being said, urmează articol despre poveștile cu îngeri de la 12 ani.