IDENTITATE: VERA SIMONE

Am observat devreme, în creșterea Verei, că nu i se aplicau teoriile normale de parenting ; acel ceva puternic și în același timp mângâietor care o mâna pe ea în existență   se manifesta împotriva aruncării timpurii în valuri. Ea avea nevoie de un incubator în care parcă toți ai casei trebuiau să crească odată cu ea, înainte ca ea să facă ceea ce venise să facă. Înainte de a-și manifesta un rol frumos, o viață cu mesaj, o cheie spre eternitate.  Un anumit fel (nepământesc) de iubire se vădea a fi necesară iar eu mi-am asumat cu bucurie plenară maternitatea și rolul de cunoaștere a unui  om-înger care își cerea dreptul să crească într-o disciplină liberă, centrată pe necondiționare și plină de dor ceresc. De aceea – cum spune chiar ea mai târziu – m-a ales pe mine să-i fiu mamă. Și îi mulțumesc în fiecare clipă pentru asta! Pentru un timp, m-am făcut zid între ea și lume și am deschis porțile doar atât cât să nu fie rănită devreme, să-și întărească mai întâi spiritul...